Cel mai adesea si cel mai probabil manati de orgoliu, nu atribuim norocului sau hazardului niciun merit, desi stim cu totii ca nicio teorie nu este universal valabila iar perceptiile sau parerile noastre depind exclusiv de context si se modifica in functie de acesta.

                       A recunoaste importanta norocului ne face cumva vulnerabili si pare ca nu meritam lucrurile bune care ni se intampla. Baza deciziilor pe care le luam este pur emotionala si ne folosim de intuitie, insemnand experiente din trecut, teorii proprii sau preluate in totalitate si felul in care ne-am simtit la un moment dat. Tratam totul in baza unei relatii de cauzalitate si ne straduim sa demonstram ca o teorie este gresita, nu corecta, in baza unui singur exemplu.

Rezultatul este cat se poate de departe de ceea ce scontam de fapt: viata este nedreapta, non-liniara si nu cei mai buni castiga de fiecare data, ci cei care se adapteaza cel mai repede. Asta presupune sa ai in vedere faptul ca o anumita teorie, intr-un anumit context poate fi gresita.

                      Totodata, atunci cand rezultatele ne sunt potrivnice, dam vina pe ghinion, adica, din nou orgoliul isi face simtita prezenta, in ideea in care, desi am facut totul ca la carte, neimplinirile sunt in afara ariei noastre de influenta. Oare asa sa fie?

Mediul in care traim devine din ce in ce mai aglomerat si mai presarat cu incertitudini, aspect care presupune dezvoltarea unui rationament probabilistic, insa in ciuda a ceea ce am putea crede, mintea noastra nu este o mașina de gandire sofisticata si perfect rationala, ci mai degraba un “patchwork” de reguli și scurtaturi denumita euristica.

Aceste scurtaturi au evoluat pentru a ne ajuta sa luam decizii rapide atunci cand este nevoie, in loc sa contemplam inutil. Din pacate, pretul pe care il platim pentru utilizarea acestor scurtaturi lenese este faptul ca raționamentul nostru devine irational, asa numitele prejudecati, de aceea atribuim succesele, abilitatilor si esecurile, ghinionului. Apropo de relevanta analizelor de tip statistic: daca detii 1000 de Euro si pierzi 100, nu te simti la fel ca atunci cand detii 200 de Euro si pierzi tot 100, desi suma pierduta este identica.

Emotiile ne pot ajuta sa luam decizii, dar negestionate corespunzator, risca sa ne copleșeasca capacitatea de rationament rational. Fara emotii care sa ne ofere acea mica atitudine irationala, am agoniza la nesfarsit pentru cele mai mici decizii.

Un exemplu cu mult umor este cel al magarului lui Buridan: un magar caruia ii este la fel de foame si de sete este echidistant intre mancare si apa. Daca ar fi pur rațional in ce urmeaza sa aleaga, in teorie, acesta ar muri atat de foame, cat si de sete, incapabil sa decida ce sa faca mai intai. Emotiile sunt esențial iraționale tocmai pentru a ne opri din a actiona mecanic.

De asemenea, privind retrospectiv, gasim intotdeauna modele, cauze și explicatii in evenimentele trecute, dar acestea sunt in mare parte inutile pentru a prezice viitorul, asta si pentru ca evenimentele anterioare par intotdeauna mai previzibile decat au fost cu adevarat la vremea la care s-au intamplat.

Criza economica din 2009 a insemnat in mare parte afectarea nivelului de trai, acum ne punem problema cine traieste si cine moare, fara existenta unui tipar anume. Suntem complet la mana hazardului, inamicul fiind unul invizibil cu o “identitate” constituita din vulnerabilitatile medicale, slabiciunile morale, intelectuale si umane sau viciile fiecarei persoane in parte. Pentru majoritatea dintre noi poate fi examenul vietii, oglinda deciziilor de pana acum. De cele mai multe ori inamicul este chiar cel din oglinda, de la felul in care gandim si pana la actiunile concrete pe care la intreprindem.

Acelasi lucru se intampla si in mediul de business, impactul economic al Covid19 este direct proportional cu vulnerabilitatile acumulate si ignorate de-alungul timpului, de la cultura organizationala si educatia financiara sau comerciala si pana la investitiile in tehnologie sau acele reguli si proceduri de tip bune practici.